Ce s-a întâmpla dacă ainz nu ar sterge setările lui albedo urmărit-o pe albedo cum se folosește de corpul iei pentru a reuși a îndeplini planurile stăpânului iei dar și să se distreze. Urmărit-o pe albedo cum seduce bărbații din overlord.
Albedo era o frumusețe perfectă stând la o masă completând hârtiile mintea iei a alunecat la ce spunea lord ainz Nfirea era un băiat periculos albedo a decis că băiatul avea nevoie de o lesă.Albedo a îmbrăcat p rochie superba și a mers la casa lui Nifirea bunica lui era plecată așa Nifirea a fost cel care a deschis ușa albedo stătea în fața lui cu o rochie transparență nu datorită puterilor iei nimeni nu putea. vede inafara de Nefiria albedo era goală rochia era transparență și nu purta lenjerie.Avea un zâmbet superb pot să întru Nefiria a dat din cap sâni iei superbi care săreau când se mișca pasarica rasă roz era superbă o adevărată frumusețe.Albedo este o femeie înaltă, cu păr negru lucios și chip de zeiță. Are irisi aurii și pupile despicate vertical la tâmplele ei stânga și dreapta sunt două coarne groase care ies strâmbe, iar pe talie sunt o pereche de aripi negre de înger. Făcând parte din specia demonilor, Succubii au capacitatea naturală de a zbura. Succubii posedă abilități de control al minții și farmec magic care sunt eficiente în mod special asupra bărbaților. Succubii le distrag atenția dușmanilor, seducându-i și stârnindu-le dorințele sexuale. Nefiria nu își putea lua ochi de la albedo s-a așezat pe scaunul vizavi de Nefiria albedo a fost cea care a vorbit prima îți mulțumim pentru poțiuni putea să vadă umflatura din pantaloni albedo nu încerca să se ascundă avea picioarele desfăcute dacă dorești ceva spune Nefiria a răspuns imediat vrei sa bei ceva? Albedo a zâmbit da mulțumesc Nefiria s-a întors cu două pahare cu vin albedo a scos un flacon cu o substanță verde Nefiria nu a întrebat era prea ocupat sa se uite la sâni lui albedo care se balansau a turnat în paharul lui Nefiria care a băut imediat îi era foarte sete chiar și când era ocupat cu băutură ochii lui se uitau la pasarica rasă a lui albedo. Albedo s-a ridicat Nefiria a aruncat-o pe pat cu picioarele desfăcute Nefiria avea pantalonii trași a băgat în penisul în păsărici lui albedo gemand amândoi Ridicând picioarele împingând cu mai multă putere Nefiria a gemut lovind din nou și din nou era așa bine Alberto a prins penisul apoi la într-o dus în ea începând să săra folosindu-și puterile Nefiria nu mai putea venise de cinci ori cu ultimele puterii se uită la albedo era așa frumoasă albedo a zâmbit mulțumită acum era loial sclavul iei albedo a plecat mulțumită.
Dar să o luăm de la început mă uitam la stăpânul meu faptul că îmi pipăie sânii ar trebuie să îi provoace o erecției dar nimic ceilalți locuitori din Marele Mormont din Nazarick. La fel nu mă priveau cu poftă aveam nevoie de un cocoș apoi am fost chemat de lord Momonga am depus jurămintele după am avut o discuție cu Shalltear o discuție despre penusuri putem face misiuni și să ne distrăm.Trebuia doar să așteptem va apărea momentul potrivit pentru distracție dar așteptarea nu era ușoară vroiam să pun unul în gură și să storc tot să strâng mingile să sorb până la ultima picătură putea simți gustul. Shalltear zâmbit,,pare delicios să o facem ce spui o implicam și pe Aura" ,,De ce nu"am răspuns aveam senzația că o săi placă iar acest moment ne va uni.Iar albedo avea să vorbească și cu Narberal Gamma și Lupusregina Beta după trei zile de pregătiri în sfârșit avea parte de acțiune în acest timp Albedo a citit din Marea biblioteca pentru a-și deversica cunoștințele și pentru deveni mai deșteaptă ca demon Albedo se mândrea cu inteligența și cunoștințele iei.Făcând bai mereu parfurmanduse având lumânările sale parfumate Albedo era foarte atentă la igiena fie că era vorba de ceea corpului său a dinților trebuia să arate impecabil.
Mereu trebuia să fie impecabilă iar igiena era importanta manichiura pedichiura deși Albedo nu folosea oja iar ca succubus era irezistibilă nu neglija igiena.Stand în fața unei oglinzi goală uitându-se la corpul iei după orice imperfecțiune nu existau desigur dar Albedo era foarte atentă la corpul iei meticuloasa în toate chiar și fără puterile iei ar putea înnebuni pe oricine dar nu o deranjează să își folosească puterile pentru distracție trebuie să fie frustrat pentru lord Momonga să nu poată experimenta plăcerile carnale primordiale dorința poftă eliberarea să nu ai nimic jos să nu poți simți plăcerea să atingi să simți cum vii să simți momentul eliberator ce poate fi mai frumos decât să vii într-o fata frumoasă său un demon pe fața iei să fi schelet te priva de plăcerile vieții mâncarea băutură sex să bei bine să mănânci bine și să rupi patul.Albedo a îndeplinit îndatoririle iei de gardian când a fost chemată de stăpânul iei a venit de îndată uitându-se la împrejurimi a văzut doua fete o blonda și o fată destul de frumoasă la mijlocul adolescenței, pielea deschisă la culoare, cu păr blond și ochi căprui. Poartă haine de lână și părul ei strâns într-o împletitură. Lângă ia mai era o fata mai mica o fetiță tânără, cu părul brun-roșcat și ochi căprui. Ea poartă haine de lână și codițe.Surori a dedus Albedo a folosit viziunea cu raze X pentru a putea vedea corpul fetei blonde o pasarica mica roz sâni mici cu o piele albă. Va deveni o frumusețe în viitor Albedo a așteptat în liniște ca stăpânul iei să își termine treaba după ce și-a schimbat numele în numele gildei.Au zburat împreună și au văzut cavalerul morții cum ucidea fără probleme după ce au coborât pe pământ Ainz a început sa vorbească.
Albedo stătea afară și aștepta folosindu-și razele x putea vedea toate penusurile mai mici mai mari mai subțiri și mai groase.Se pare că șeful satului îl invitase în casă aceasta era o lume noua neexploatata poate puteam să îl conving pe lord ainz așa se numea acum a luat numele breslei pentru a putea atrage jucători.Aveam nevoie de o oportunitate pentru distracție puteam folosi dorințele lui Ainz pentru cunoaștere pentru a ieși din mormânt și a ma distra voi obține și informații dar cine spune că nu mă puteam să-mi potolesc setea.
Casa șefului satului era situată chiar lângă piața satului și acolo aveau loc negocierile privind prețul salvării sătenilor. Bineînțeles, ceea ce își dorea Ainz nu erau bani, ci informații. Chiar și așa, a cere informații direct ar fi fost prea suspect.
Deși era adevărat că primirea de informații din acest mic sat nu era o problemă, problema apărea ulterior. Atâta timp cât nu exista niciun blocaj informațional, mulți oameni ar fi aflat despre acest incident. Prin urmare, șansa ca o figură puternică să afle acest lucru era de 100%. Iar când Ainz va fi contactat de o astfel de persoană, va afla de ignoranța lui, ceea ce poate fi folosit împotriva lui în timpul unei negocieri.Este o prostie să fii vigilent din cauza unei simple posibilități neverificate? Bineînțeles că nu. Era ca și cum ai traversa strada fără să verifici mai întâi. Așa se întâmplă accidentele.
Forța este relativă. Ainz este cel mai puternic din acest sat. Cu toate acestea, nu există dovezi care să demonstreze că este cel mai puternic din lume. Prin urmare, trebuie luate măsuri de precauție. Ar putea exista ființe care l-ar putea ucide pe Ainz. Ei bine, Ainz Ooal Gown este o breaslă care nu cunoaște înfrângerea. Nu putea permite ca numele breslei să fie aruncat în noroi.
Lumina soarelui care se filtra pe ferestre a alungat umbrele în colț. Ainz și-a mutat mănușile pe masa ponosită și și-a mișcat brațul ca și cum ar fi blocat lumina soarelui. Masa a zdrăngănit, arătându-și calitatea proastă.
A așezat toiagul în colțul camerei ca să nu deranjeze.
Și-a amintit fețele surprinse ale sătenilor.
Nu credea că e bine să iasă în evidență acolo. Pentru că nu-și corectase bunul simț Yggdrasil, făcuse multe gafe astăzi.
„Te-am făcut să aștepți."
Bărbatul ședea pe scaunul din față. În spatele lui, stătea o femeie.Șeful avea în jur de 40 de ani. Era un bărbat cu pielea ridată din cauza anilor petrecuți sub soare.
Constituția lui era foarte solidă și se vedea clar dintr-o privire că muncise din greu pe câmp. Avea mult păr alb, cam jumătate din cap era vopsit în alb.
Probabil că ultimele zece minute îl îmbătrâniseră mai mult decât întreaga lui viață, nu că ar fi fost de vreun folos.Hainele lui erau făcute din bumbac și erau murdare și ponosite, dar nu miroseau urât.
În spatele lui Ainz se afla o femeie cam de aceeași vârstă cu șeful. Probabil că fusese o frumusețe când era mai tânără, dar anii lungi petrecuți pe câmp îi stricaseră aspectul. Pistrui îi împânziseră fața, iar acum era o doamnă slabă și slabă de vârstă mijlocie.
Părul ei negru îi ajungea până la umeri și era zdrențuit. Fiind bronzată de lumina soarelui, era înconjurată de o atmosferă întunecată.
"Vă rog."
Soția a așezat o ceașcă ponosită pe masă. Abur se ridica din apă — și dansa în aer, dar Ainz ridică mâna în semn de respingere.
Nu-și putea aminti senzația de sete și nu avea cum să-și scoată masca. Cu toate acestea, se simțea încă vinovat că o respinsese. Voia să-și ceară scuze pentru că o făcuse să facă un lucru atât de supărător.
Păi, a fost din cauza procesului de fierbere a apei.
Mai întâi, trebuia să lovească o cremene și să înceapă să aprindă un foc. Apoi, să pună bucăți subțiri de lemn deasupra flăcării mici, până când aceasta creștea. Apoi să o mute în vatră și să aprindă focul. A durat ceva timp până când a apărut aburul.
„Îmi cer scuze că te-am pus să pregătești asta."
„N-n-n-a fost nimic. Te rog să ridici capul."
Surprinși de Ainz care își pleca capul, cuplul a intrat în panică. Era incredibil că posesorul unei forțe atât de monstruoase își pleca capul în fața unor săteni ca ei. Pentru Ainz, era complet natural. Deși era adevărat că era puternic, ei erau parteneri de negociere. Îi putea amenința, dar considera că era mai bine să intre în relații prietenoase cu ei.
Bineînțeles, deoarece obținuse informații prin magie, folosise magia de manipulare a memoriei de cel mai înalt nivel asupra celor două surori. Totuși, aceasta ar fi trebuit să fie ultima soluție. Dacă o folosea des, MP-ul său ar fi fost în cele din urmă consumat.
Deci asta era consum de MP? Se simțea obosit, ca și cum ar fi pierdut ceva. Greutatea pe care o simțea încă îi era greu în piept. Ainz s-a strâmbat.
Modificându-și echipamentul cu mănuși și o mască, schimbarea a zeci de secunde de amintiri părea că jumătate din MP-ul său fusese folosit. O pierdere uriașă.stând rigid, mai departe, se vedea silueta Cavalerului Morții.
În Yggdrasil, Cavalerul Morții ar fi trebuit să dispară după 100 de minute, însă acesta încă stătea acolo. Ainz a simțit o mică îndoială, dar l-a lăsat deoparte.
„Deși am spus că nu am nevoie de recompensă..." Le-a urmărit reacțiile. „...Magicii folosesc o mulțime de lucruri diverse ca unelte. Frică, cunoaștere. Sunt, ca să spunem așa, unelte ale meseriei noastre. Totuși, în prezent, am o lipsă de informații. Așadar, aș dori să obțin astfel de informații... În plus, aș vrea ca faptul că cumpăr informații să fie ținut secret. Voi lua asta în locul unei recompense bănești."
Nu am nevoie de nimic. Nu există astfel de cuvinte convenabile. Înseamnă doar că nu se va cere nimic scump.
Oamenii se tem de lucrurile pe care nu le înțeleg. În timpul negocierilor pentru recompensa pentru salvarea sătenilor, banii nu sunt necesari - nici măcar cei mai deștepți oameni nu ar simți ceva ciudat în legătură cu asta. Dacă acesta ar fi cazul, era în regulă să vândă ceva ce nu putea fi văzut. Practic, îi vindeau unelte ale meseriei lui Ainz.
Dacă ar crede că este un schimb echivalent, nimeni nu ar fi suspicios. Și s-ar simți ușurați că sunt egali.
Șeful și soția sa au luat o expresie serioasă și au dat din cap.
„Înțeleg, nu voi dezvălui asta nimănui."
„Și eu la fel."
„Te voi crede."
Și-a întins mâna învelită în mănușă. Șeful a făcut o față surprinsă, s-a transformat într-una înțelegătoare și i-a strâns mâna.
Ainz a fost ușurat că au fost strângeri de mână. Dacă ar fi văzut ochi care îl întrebau ce face, nu ar fi putut face altceva decât să plângă.
Deși exista încredere, nu era ceva serios. Dacă era vorba de o afacere, informațiile ar fi provenit din afaceri și din natura umană. Dacă șeful își ținea promisiunea, atunci nicio informație nu ar fi fost scursă de la el. Dacă s-ar fi întâmplat, atunci ar fi făcut-o. Data viitoare când venea în sat, ar fi fost o carte eficientă de jucat.
Deşi--
Cumva, simțea că nu va fi trădat. Existau motive, desigur. Dacă sunt lacomi, atunci ar profita imediat de ocazie pentru a schimba lucruri pe monede de aur. În al doilea rând, când a scăpat inițial suma mare de două monede de aur pe masă, au avut o privire surprinsă, dar ochii nu erau orbiți de lăcomie.
În plus, soția șefului semăna foarte mult cu mama sa decedată...
„O escroacă, nu-i așa..."
Tulburat, Ainz a zâmbit de sub masca sa. Totuși, nimeni nu i-a putut vedea fața zâmbitoare, ceea ce era cam o risipă; în plus, de când venise pe această lume, fusese mai bun ca înainte.
—-Deși scheletic.
„Chiar și așa, e ciudat că tot ai ales să te asociezi cu cineva care are un monstru ca mine."
„...Magicii transformă frica în arme. Am mai auzit asta. Și unul dintre cei 13 Eroi este un Necromant. Acea persoană este cu adevărat terifiantă..."
„Hou, cei 13 Eroi?"
Puterea ardea în ochii lui Ainz. Auzise o altă informație importantă. Trebuia să afle mai multe în detaliu. Ainz a scris asta în notița din inima lui și a închis-o.
Ce naiba a fost asta?!"
„! Ce este? S-a întâmplat ceva?"
„A, nu, ceva personal. Îmi cer scuze. Te-am deranjat."
Imediat, Ainz, care tocmai izbucnise brusc, și-a revenit la fațada sa obișnuită. Dacă ar fi avut un corp uman, probabil ar fi transpirat.
Șeful părea nedumerit, apoi și-a revenit imediat la expresia de dinainte.
Deja, în mintea șefului, magicienii sunt oameni ciudați — Sau poate că devenise puțin diferit de unul. Era oare un noroc neașteptat? Ainz se gândi la asta.
„Să pregătesc mai multe băuturi?"
„Ah, nu, sunt bine."
A ridicat mâna în semn de respingere a întrebării șefului.
Nu se mai ridica abur din cana cu apă fierbinte pe care o pregătise mai devreme soția șefului. Ainz nu o atinsese nici cu gura, nici cu mâna; dacă ar fi pregătit mai mult, s-ar fi simțit prost.
Soția nu era în cameră. Avea treabă afară — diverse treburi de curățenie de făcut și a plecat.
În camera asta erau doar șeful și Ainz.
După ce a plasat Toiagul lui Ainz Ooal Gown în Cutia cu Obiecte, primul lucru despre care a auzit a fost despre țările înconjurătoare.
Și răspunsul la asta au fost numele unor țări de care nici măcar nu auzise niciodată.
La început, Ainz a simțit diverse sentimente de disconfort, deoarece încă își baza lucrurile pe lumea Yggdrasil. Deoarece putea folosi magia lui Yggdrasil, era lucrul natural de făcut.
Totuși, aflase despre locuri despre care nici măcar nu auzise vreodată.
Nume precum Imperiul Baharuth și Regatul Re-Estize nu au fost găsite în mitologia nordică și au fost folosite în jocul Yggdrasil.
Cu vederea învârtindu-se, a apucat masa cu mănușile pentru a-și sprijini corpul care era pe punctul de a se prăbuși. Era posibil să înțeleagă, dar totuși dificil.
Și atunci șocul a fost mai mare decât crezuse.
Ainz s-a calmat și și-a amintit țările înconjurătoare și geografia pe care le învățase.
Primii au fost Imperiul Baharuth și Regatul Re-Estize. Acestea erau separate de un lanț muntos. La sud se afla o pădure mare care străbătea lanțul muntos. Și unde se termina acesta, se afla acest sat și un oraș-fortăreață. Un oraș-fortăreață, construit pentru a rezista asediilor. De fapt, Imperiul părea să aibă loc de mai multe încăierări în încercarea de a-l captura.
De fapt, Imperiul își construia o poziție lângă orașul-fortăreață. Existau zvonuri că un război ar putea izbucni din nou în curând.
Și chiar mai la sud de orașul-fort se afla o altă țară.
Teocrația Slane. Explicând teritoriile țărilor, dacă ai desena un cerc, acestea ar forma un T inversat. În stânga se afla Regatul Re-Estize, în dreapta era Imperiul Baharuth, iar în partea de jos ar fi Teocrația Slane. Existau și alte țări, dar aceasta era limita cunoștințelor șefului.
În plus, șeful unui sat atât de mic nu ar ști nimic despre puterea lor militară.
Practic, asta a fost...
„Un eșec."
—-Exista o șansă ca acei cavaleri dinainte să fi fost din Teocrația Slane. Era posibil ca strategia lor să fi fost să incite la un război cu Regatul, provocând probleme în satele de la marginea pădurii.
Greșise când îi lăsase pe toți cavalerii să plece. Ar fi trebuit să captureze mai mulți dintre ei pentru a obține informații. Se calmase, dar faptul că nu se gândise atât de departe fusese o prostie din partea lui.
În timp ce se gândește la Teocrația Slane, ar trebui să facă ceva în privința Imperiului.
se gândi Ainz.
Ce s-ar întâmpla dacă el ar fi singurul care ar veni pe lumea asta?
Dacă ar fi fost unul sau doi jucători, nu ar fi fost nicio problemă. Marele Mormânt Subteran al lui Nazarick avea suficient potențial de luptă pentru a rivaliza cu 30 de jucători de nivel 100. Dacă ar fi inclus și obiectele în bani, Ainz ar fi putut probabil să lupte cu doi sau mai mulți.
La început, e bine să crezi că lupta ar fi periculoasă. Totuși, Ainz nu era atât de copilăros încât să acționeze fără să se gândească la cel mai rău caz posibil, cel mai bine era să te gândești la problemă și la soluție de la bun început.
Dacă relațiile ar fi bune, atunci nu ar fi trebuit să se gândească la modalități de a preveni acest lucru. S-ar fi gândit la contramăsuri atunci când va veni momentul.
Problemele erau breasla care deținea castelul zburător al lui Asgard, breasla care deținea palatul înghețat din partea cea mai adâncă a Helheimului și breasla care deținea câmpul care a dat naștere Giganților de Foc din Muspelheim. Aceste 3 bresle rivalizau cu Ainz Ooal Gown.
Dacă ar veni această breaslă, ar fi benefic să înceapă o relație de prietenie.
Totuși, dacă nu ar fi așa?
Nu știa câți membri ai breslei mai rămăseseră. Și existau mai mulți oameni care l-ar fi putut rivaliza cu ușurință. Era important să se comporte astfel încât să prevină orice ostilități viitoare. Pe de altă parte, trebuiau adunate cunoștințe despre potențialul lor de război.
Dacă ar exista jucători Yggdrasil în număr mare, fie uniți, fie separați din cauza intereselor lor personale, ar fi bine dacă s-ar putea înțelege cu alți jucători japonezi. În acel moment, ar dori să li se alăture și el. Dacă nu ar avea nicio legătură cu „Ainz Ooal Gown", i-ar putea ajuta nelimitat.
Problema era dacă acel grup îl vedea ca pe un dușman. Deși considera că era imposibil, nu putea spune că posibilitatea nu exista.
În primul rând, aceștia puteau fi vizați de alți jucători datorită simțului lor dreptății sau pentru corectitudine. Pentru a evita acest lucru, Momonga însuși trebuia să evite acțiunile antagoniste - de exemplu, atacarea zonelor înconjurătoare. Dacă masacra oameni sau lua decizii proaste, exista șansa ca acest lucru să-i supere pe ceilalți jucători. Desigur, pot exista și alte motive pentru a forma o alianță cu el. Cu toate acestea, ar putea fi pentru ceva precum asistarea la capturarea unor sate de acest gen.
Practic, atâta timp cât acțiunile lor de acum înainte erau pentru o cauză bună, ar fi fost convenabil. Practic, „deși nu voiam să o fac, nu aveam altă opțiune".
Următoarea era posibilitatea ca ei să aibă ranchiună față de Ainz Ooal Gown. Probabil că nu ar putea evita o luptă. Vor fi necesare măsuri defensive. Aceasta este o problemă pentru mai târziu.
Și avea de ales să se închidă în Marele Mormânt Subteran al lui Nazarick.
Nu este greu de imaginat cât de stupid ar fi să organizezi un asediu fără întăriri.
„...Deci n-am greșit, nu-i așa?"
„S-a întâmplat ceva mai devreme?"
„Nu, nu a fost nimic. Am crezut doar că lucrurile stau puțin diferit. Îmi cer scuze. Mai important, poți să-mi spui despre monede?"
„Da, înțeleg."
Șeful a așezat mai multe monede de cupru pe masă.
„Comerțul cu valută — Comerțul, simbolul zeului afacerilor este o roată, așadar o parte este o roată. Cealaltă parte are sculptat simbolul breslei negustorilor."
Deși nu aveau monede de aur, el îl lăsase pe Ainz să vadă monedele de cupru. Ainz a întors monedele ca să vadă dacă erau gravuri.
Și revenind la un subiect anterior, rata de conversie a monedelor.
Ca abreviere, să le numim monede de aur. Aceasta era cea mai scumpă monedă aflată în circulație, în care breasla negustorilor avea cea mai mare încredere.
Cântărea 10 grame. Greutatea contează mai mult decât dimensiunea în ceea ce privește prețul, dar diametrul său era de 30 mm.
Monedele erau împărțite în cupru, argint, aur și platină, iar aproximativ ¼ din monedele de cupru erau fabricate din alamă. Monedele de platină erau rareori folosite. Iar șeful și soția sa nu mai văzuseră una în întreaga lor viață. Practic, doar negustorii și nobilii le foloseau.